Calatorii #1: Manastirea Corbii de Piatra si Palatul Brukenthal

     Daca locuiesti in sud, sunt destule locuri pe care ai putea sa le vezi. Cum a fost cald si am avut noroc de un weekend prelungit am plecat spre munte. Unde mai exact? Spre Balea Lac. Stiam ca va fi aglomerat, dar totusi ne-am dus.
     Cum mie imi place sa vizitez locuri noi am cautat pe net ceva de vazut in drumul nostru. Vazusem cam totul in zona aceea, asa ca nu ma asteptam sa gasesc ceva. Dar am dat de Manastirea Corbii de Piatra. Nu auzisem de ea pana atunci si parea destul de interesanta, asa ca am hotarat sa mergem sa o vedem. Ea se afla in satul Jgheaburi, comuna Corbi, judetul Arges. Pe dinafara arata incredibil. Este facuta in piatra, dar desi pare ca e imensa, este defapt doar intr-un mic colt al pietrei care se vede. Inauntru este frumos, insa nu e prea mult de vazut. Poti urca pana deasupra ei. De acolo privelistea e foarte frumoasa. Este ceva nemaipomenit? Nu neaparat, insa este destul de frumos si unic, asa ca merita o vizita daca treceti oricum pe acolo. Drumul pana acolo nu e cel mai bun, insa nu e mai prost decat multe drumuri din Romania.

     Ne-am continuat calatoria spre Balea Lac. Am ajuns la barajul Vidraru. Aici ne-am izbit bineinteles de nesimtirea romaneasca. Romanul, bineinteles, a profitat de ziua libera si a plecat la munte. Nimic rau in asta. A ajuns la baraj si a parcat. Unde? Peste tot. Pe stanga, pe dreapta, in drum. Se agitau, ma rog, defapt nu se agitau, niste politisti pe acolo. Ei in loc sa dea amenzi celor care parcasera oribil si incurcau, stateau la un capat si la altul a zonei prin care nu aveau loc 2 masini si faceau semn cand sa trecem noi si cand sa treaca celalalt sens. Am reusit dupa aproximativ 30 min - 1 ora sa trecem de acea portiune. Apoi am ajuns aproape de tunelul de la Balea. Bineinteles ca si aici era coada. Am mai stat si pe aici vreo 30 min. Inauntrul tunelului s-au gasit, bineinteles, niste destepti sa claxoneze. Le-o place lor cum se aude, dar mai sunt si claustrofobi pe acolo, iar claxonatul lor nu facea decat sa creeze panica. Nu e prima oara cand trecem prin asta, asa ca eram obisnuiti. Inteligenta umana nu ne mai mira. Cand am iesit din tunel, surpriza. Eram intr-un nor. Mai si ploua din cand in cand. Initial vroiam sa mergem la lacul Capra. Am anulat planurile din cauza vremii. Am luat un bulz, am mancat, ne-am bucurat de racoare (18 grade, in loc de 32, cate erau prin oras) si am plecat mai departe. Dupa ce am avut niste probleme cu masina pe care le-am rezolvat pana la urma si am iesit din nor si am scapat de ploaia care mai dadea in noi ocazional si cu gheata, am ajuns la urmatoarea destinatie: Avrig.

     Ce urma sa gasim in Avrig? Palatul Brukenthal. Palatul este lasat sa imbatraneasca si nu se poate vizita nimic in el. Un corp totusi a fost transformat in hotel/ restaurant. Am hotarat sa mancam acolo. Meniul variat, preturi acceptabile. La inceput a venit cam greu cineva sa ne ia comanda, dar dupa lucrurile s-au miscat repede. Atmosfera era una chiar foarte frumoasa. Erau cativa oameni care cantau tot felul de melodii care mi-au placut foarte mult. Mancarea a fost buna. Ne-am mai relaxat dupa nervii care ii avusesem inainte. Recomand acest loc daca nu aveti unde sa mergeti sa va relaxati, este chiar foarte placut sa petreci timp pe acolo. Au si un parculet destul de dragut.

     Si in sfarsit am ajuns acasa. Ne-a placut? Da, a fost frumos. Se putea si mai bine desigur, dar am dat de nesimtirea tipica pe care o gasesti pe aici pe la noi, cu care din fericire (?) suntem obisnuiti.